Publicata in maghiara intre 1934 si 1940, Trilogia transilvana a lui Miklós Bánffy este considerata astazi una dintre operele de referinta ale secolului XX. Romanul a aparut, in ultimele doua decenii, in engleza, franceza, spaniola, germana, italiana si olandeza, bucurandu-se de o receptare entuziasta. Editia romaneasca, in traducerea lui Marius Tabacu, include un cuvant inainte de Marta Petreu si un studiu introductiv si un glosar realizate de Lucian Nastasa‑Kovács.
Miklós Bánffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic si grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocrati din Ardeal. Dupa studii de drept la universitatile de la Cluj si Budapesta si un doctorat in drept si stiinte administrative, este ales, in 1901, deputat in Parlamentul maghiar. Intre 1912 si 1918 a condus Teatrul National si Opera de Stat de la Budapesta, acordindu-i, in aceasta calitate, o sustinere importanta compozitorului Béla Bartók. Intre aprilie 1921 si decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. In 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetatenia romana. Isi continua activitatea pe taram cultural ca redactor-sef al revistei Erdélyi Helikon. In 1943 poarta discutii secrete, la Bucuresti, cu Iuliu Maniu, in vederea unei iesiri concomitente din razboi a Ungariei si Romaniei, iar in 1944 pledeaza pentru ruperea de catre Ungaria a aliantei cu Germania. In septembrie 1944 il convinge pe Miklós Horthy sa accepte evacuarea fara lupta a fortelor armate din Cluj, salvand astfel orasul de la distrugere. Castelul de la Bontida al familiei Bánffy, cel mai mare complex de edificii in stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit si incendiat de trupele germane in retragere. Expropriat in 1945 si exclus din viata literara in 1946, a parasit, in 1949, Clujul si s-a alaturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge in anul urmator. Conform propriei dorinte, ramasitele sale pamintesti au fost aduse in 1976 in cimitirul central Házsongárd din Cluj. Alaturi de Trilogia transilvana, publicata intre 1934 si 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, intre care Legenda soarelui (1906) si Marele senior (1913), nuvele, precum si lucrari de grafica.
