Traducere de Jean Grosu „Primul roman al lui Milan Kundera publicat după stabilirea in Franţa, in 1975, este o scriere la fel de «muzicală» pe cât o indică titlul şi pe cât cititorul, familiarizat deja cu lucrările marelui scriitor de origine cehă, se aşteaptă să fie. Personajul principal spune «adio» atât ţării sale, căreia ii sunt consacrate, de fapt, toate gândurile lui, cât şi iluziilor sale politice din tinereţe. Şi, in ciuda graţiei şi muzicalităţii sale, din romanul lui Kundera emană intreaga amărăciune, tristeţe şi luciditate a cuiva care ştie că «la intervale rare istoria supune umanitatea la incercări» şi că «acelor incercări nimeni nu le rezistă». Una dintre aceste incercări este utopia distrugătoare care i-a bântuit ţara. Iubiri frivole, ură, delaţiune, vinovăţie, răspundere, intrebări şi răspunsuri pasionante privitoare la condiţia umană şi la «ismele» pe care din când in când, criminal, umanitatea le imbrăţişează se impletesc in această carte, una dintre cele mai dense epic şi ideatic ale celebrului romancier. Cititorul român are prilejul să intre intr-o lume in chip straniu cunoscută, deşi aproape uitată, pe care, lipsită de vehemenţă şi incrâncenare, ironia strălucitului romancier o transformă intr-una palpitantă, debordând de viaţă, idei şi tandreţe. — ALAIN FINKIELKRAUT
